Suveica chicD10 este un obiect românesc, autentic, care a plecat să descopere lumea. Ea i-a aparţinut “mamei Ruţa”, din Mândra, de lângă Făgăraş, care şi-a dorit ca lemnul vechi, părticică din România, ce a muncit toată viaţa să facă zestre pentru unul sau pentru altul, să plece într-o călătorie pe mapamond. Să descopere locuri uluitoare şi să le spună şi altora despre noi. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care o aşteaptă, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste pentru drum… enjoy the ride!

Asa a inceput povestea suveicii, care printr-o conjuctura favorabila a ajuns si pe mainile mele. Tocmai ce se intorsese din Africa, din desertul marocan unde fusese intr-o adevarata aventura cu Andrei. Cu mine pretiosul “artefact” a luat calea Spaniei, mai precis a Valenciei, pentru o adevarata fiesta, o experienta geniala care cu siguranta merita repetata.

Dar sa incepem cu inceputul si sa va povestesc putin despre festival si anume despre “Las Fallas”.  Initial fusese o sarbatoare inchinata sfantului Iosif, patronul tamplarilor, dar care cu timpul s-a transformat intr-un festival de 5 zile. Elementul de baza consta in construirea unor figuri şi compoziţii alegorice din lemn, cu un caracter satiric, inspirate din teme de actualitate, care sunt puse in centrele cartierelor. Fiecare cateva stradute isi construiesc propriul “falla” find o adevarata mandrie pentru fiecare contribuitor. Practic Valencia se transforma dintr-un oras relativ linistit de 800.000 de locuitori, intr-o imensa petrecere de peste 3.000.000 de oameni. Sute de fanfare care canta, mii de oameni imbracati in costume traditionale care strabat strazile Valenciei, sute de mii de beculete decorative, milioane de artificii si petarde arse, nenumarata petreceri de strada si evenimente care au loc peste tot in oras, cam asa ar fi o descriera minimala a festivitatii.

Incepe parada, la care iau parte cu mic, cu mare mii de oameni imbracati in niste costume foarte frumoase purtate cu multa, multa mandrie. Tare as vrea uneori sa vad si in Romania macar o zecime din mandria si bucuria lor de a lua parte la un asemenea eveniment si de a face parte din o asemenea comunitate.

Una din traditiile acestui festival este de a aduce ofrande florale virginelor. Piata virginelor, situata in centrul orasul este aproape umpluta cu flori. Mai jos sunt barbatii care incep impodobirea statuetei cu flori. Procesiunea dureaza doar doua zile, in care de dimineata pana seara sunt aduse flori.

Varianta finala a ofrandelor aduse fecioarei Maria, patroana si protectoarea Valenciei si a intregii regiuni.

Suveica ChicD10, asezata pe unul din covoarele de flori aduse in piata.

Vedere de pe balconul nostru – zeci de focuri aprinse pentru concursul culinar de paella, una din mancarile lor traditionale.

In cele 5 zile de fiesta, Valencia poate fi usor asemanata cu o zona de razboi. Nu cred ca a existat secunda in acest interval in care sa nu fi bubuit macar o petarda undeva pe teritoriul Valenciei.
Acesta era doar unul din multele locuri amenajate de localnici pentru a da petardele cu adevarat mari. Ce e pe jos nu sunt gunoaie, ci doar resturi de la multele petarde.

Un video cu unul din micile focuri de artificii, dupa cum zice si autorul – practic galagie pura!

O “maschelta” organizata de primaria din Valencia in fiecare zi la ora 14:00.

Tweetie si cu prietenii ei se pare ca au intrecut putin masura si au ajuns putin si in duba politiei.

Pregatirile pentru “Cabalgata de Fuego”. Un show incendiar dar putin cam fierbinte pentru pantalonii mei. La final, spre fericirea mea, m-am trezit cu cateva gaurele in ei. Prea mult tupeu jurnalistic strica.

Regina festivalului:

Suveica ChicD10 in City of Arts, probabil cel mai distinctiv complex arhitectural din Valencia, care include un oceanograf, muzeul stiintei, planetarium, etc. Dar povestea lor probabil intr-un post viitor.

De final o parte din gasca vesela din Valencia: Ale, Andreea, Alex si eu, ahh evident si Suveica.

Pana la nunta la Venetia mai am de muncit, asa ca astept cu nerabdare inceputul sezonului si prima nunta la Peles.

Printre altele in Padova era si o expozitie de fotografie veche a domnului Albert Steiner. Pozele nu sunt chiar exceptionale, asta comparandu-le cu posibilitatile din ziua de azi. Dar sa fim realisti, in anii 1920-1930 nu era tocmai floare la ureche sa faci o fotografie buna – asa ca respectul meu pentru domnul Steinberg pentru ce a reusit sa faca la acea vreme.