Inainte de a incepe in forta sezonul 2010 de nunti am zis ca ar prinde bine si putina destindere. Asa ca am hotarat sa iau si eu parte la seminarul si apoi workshop-ul de fotografie al lui Cosmin Gogu, intitulat “Nudul in fotografie”. Tot timpul am fost atras de partea de fotografie de fashion, glamour si chiar si nud si am zis ca e cazul sa ma prind si eu putin gustul – fiind practic prima mea experienta reala cu un studio complet. Rezultat? Un pitic care ma tot trage de maneca si ma indeamna sa ii dau mai multa atentie acestui gen de fotografie si inca unul care vrea clar un mic – mare studio. Ce sa ii faci, toti avem piticii nostri, doar ca unii dintre noi avem o gasca intreaga.
Cu siguranta voi vrea sa experimentez mai multe in viitorul apropiat si de ce nu, sa-mi fac si un mic portofoliu, asa ca o sa incep sa caut modele, make-up artisti, stilisti care au idei crete si care, ca si mine, sunt dornici sa arate ce pot. Asa ca daca sunteti unul dintre ei, nu ezitati!
Iar lui Cosmin nu pot decat sa ii multumesc si sa ii transmit ca in ciuda micilor probleme organizatorice, astept urmatorul workshop unde sper ca timpul sa ne permita sa intram si mai mult in detalii.
Din motive legate de plata modelelor, am decis sa scot o parte din fotografii. Se pare ca problemele organizatorice nu s-au terminat nici dupa incheierea workshop-ului.
Suveica chicD10 este un obiect românesc, autentic, care a plecat să descopere lumea. Ea i-a aparţinut “mamei Ruţa”, din Mândra, de lângă Făgăraş, care şi-a dorit ca lemnul vechi, părticică din România, ce a muncit toată viaţa să facă zestre pentru unul sau pentru altul, să plece într-o călătorie pe mapamond. Să descopere locuri uluitoare şi să le spună şi altora despre noi. În lungul, latul şi rotogolul pământului, sunt zeci de oameni care o aşteaptă, o plimbă, o dau de la unul la altul şi îi leagă câte o amintire, plus o poveste pentru drum… enjoy the ride!
Asa a inceput povestea suveicii, care printr-o conjuctura favorabila a ajuns si pe mainile mele. Tocmai ce se intorsese din Africa, din desertul marocan unde fusese intr-o adevarata aventura cu
Andrei. Cu mine pretiosul “artefact” a luat calea Spaniei, mai precis a Valenciei, pentru o adevarata fiesta, o experienta geniala care cu siguranta merita repetata.
Dar sa incepem cu inceputul si sa va povestesc putin despre festival si anume despre “Las Fallas”. Initial fusese o sarbatoare inchinata sfantului Iosif, patronul tamplarilor, dar care cu timpul s-a transformat intr-un festival de 5 zile. Elementul de baza consta in construirea unor figuri şi compoziţii alegorice din lemn, cu un caracter satiric, inspirate din teme de actualitate, care sunt puse in centrele cartierelor. Fiecare cateva stradute isi construiesc propriul “falla” find o adevarata mandrie pentru fiecare contribuitor. Practic Valencia se transforma dintr-un oras relativ linistit de 800.000 de locuitori, intr-o imensa petrecere de peste 3.000.000 de oameni. Sute de fanfare care canta, mii de oameni imbracati in costume traditionale care strabat strazile Valenciei, sute de mii de beculete decorative, milioane de artificii si petarde arse, nenumarata petreceri de strada si evenimente care au loc peste tot in oras, cam asa ar fi o descriera minimala a festivitatii.
Incepe parada, la care iau parte cu mic, cu mare mii de oameni imbracati in niste costume foarte frumoase purtate cu multa, multa mandrie. Tare as vrea uneori sa vad si in Romania macar o zecime din mandria si bucuria lor de a lua parte la un asemenea eveniment si de a face parte din o asemenea comunitate.
Una din traditiile acestui festival este de a aduce ofrande florale virginelor. Piata virginelor, situata in centrul orasul este aproape umpluta cu flori. Mai jos sunt barbatii care incep impodobirea statuetei cu flori. Procesiunea dureaza doar doua zile, in care de dimineata pana seara sunt aduse flori.
Varianta finala a ofrandelor aduse fecioarei Maria, patroana si protectoarea Valenciei si a intregii regiuni.
Suveica ChicD10, asezata pe unul din covoarele de flori aduse in piata.
Vedere de pe balconul nostru – zeci de focuri aprinse pentru concursul culinar de paella, una din mancarile lor traditionale.
In cele 5 zile de fiesta, Valencia poate fi usor asemanata cu o zona de razboi. Nu cred ca a existat secunda in acest interval in care sa nu fi bubuit macar o petarda undeva pe teritoriul Valenciei.
Acesta era doar unul din multele locuri amenajate de localnici pentru a da petardele cu adevarat mari. Ce e pe jos nu sunt gunoaie, ci doar resturi de la multele petarde.
Un video cu unul din micile focuri de artificii, dupa cum zice si autorul – practic galagie pura!
O “maschelta” organizata de primaria din Valencia in fiecare zi la ora 14:00.
Tweetie si cu prietenii ei se pare ca au intrecut putin masura si au ajuns putin si in duba politiei.
Pregatirile pentru “Cabalgata de Fuego”. Un show incendiar dar putin cam fierbinte pentru pantalonii mei. La final, spre fericirea mea, m-am trezit cu cateva gaurele in ei. Prea mult tupeu jurnalistic strica.
Regina festivalului:
Suveica ChicD10 in City of Arts, probabil cel mai distinctiv complex arhitectural din Valencia, care include un oceanograf, muzeul stiintei, planetarium, etc. Dar povestea lor probabil intr-un post viitor.
De final o parte din gasca vesela din Valencia: Ale, Andreea, Alex si eu, ahh evident si
Suveica.
| 14 Comments »
