in viața mea n-am vazut fotografii atât de frumoase.in studentie am avut un mentor spiritual care printre mai multe preocupări o avea si pe cea cu fotografiatul.Dr Arcadie Percek.Peisajele sau instantaneele, portretele,le-a inramat si le-a expus pe holul de la parter al spitalului Cantacuzino.Ani de zile de câte ori treceam pe acel coridor imi faceam canonul,privindu-le pe fiecare in parte si povestindu-mi-le in acelasi timp.E o pauza de treizeci de ani intre acea perioada si ziua de azi când am gasit un nou artist asupra carui să-mi pot ține ochii atintiți, spre a ma transpune in universuri ce-și deschid ferestre spre sufletul meu.Și doar mai căutasem surse, ba chiar am cochetat și eu cu aparatul prins de curelușă…,,Fac niște fotografii superbe,, este puțin spus!Te subapreciezi.Ceea ce ai susprins prin obiectiv este amplificat, totul e mai frumos, e mister și sărbătoare,e pământesc și cosmic,tangibil și de neatins…Ca o vrajă…Mulțumesc tinere magician!